September 24, 2022
Ligia Georgescu-Goloşoiu, preşedintele Asociaţiei pentru Promovarea Performanţei în Educaţie: „În România, educația financiară de acasă există, dar lipsește cu desăvârșire”. Cum învingem mentalitatea că doar școala trebuie să ne educe copiii

Ligia Georgescu-Goloşoiu, preşedintele Asociaţiei pentru Promovarea Performanţei în Educaţie: „În România, educația financiară de acasă există, dar lipsește cu desăvârșire”. Cum învingem mentalitatea că doar școala trebuie să ne educe copiii

Prima pagina

În primul rând, ca să putem face educație financiară cu copiii noștri, trebuie să fim noi înșine un model la acest capitol. Suntem oare? Ce greșeli facem des, unde trebuie să ne corectăm?

Da, într-adevăr, primele „lecții simple” de educație financiară pot fi oferite de părinți. Pentru aceasta, ar trebui ca și părinții respectivi să aibă noțiuni elementare de educație financiară. Unii poate au studii economice și atunci este mai simplu, alții poate au moștenit ceva cunoștințe din familie și au încercat să fie mai economi, să-și facă un buget al familiei și să le comunice aceste noțiuni și copiilor, însă cei mai mulți nu au nici noțiuni și nici nu prea vor să se implice. Le place să cheltuie mult când au bani și apoi să își lungească puținul cu care au rămas. E bine să cunoaștem și înțelepciunea poporului român care spune „să te întinzi cât îți este plapuma”. Aș recomanda tinerilor părinți fie să citească diverse cărți economice, fie să facă cursuri de educație financiară și să înceapă apoi să le împărtășească micuților lor: ce sunt banii, cum se câștigă aceștia, să le imprime respectul față de muncă și de bani, cum utilizăm banii (economisirea este un principiu care se învață la vârste fragede, generozitatea, responsabilitatea etc.). Părinții mei, în ziua de salariu, veneau acasă cu două plicuri de bani și, în prezența mea, făceau o listă a cheltuielilor din luna respectivă: bani pentru mâncare, rechizite școlare, cost utilități (electricitate, gaz, telefonie, abonament radio, TV etc.) și întotdeauna formau un fond de rezervă/o economie pentru situații de urgență (boală). Aceste principii sănătoase le-am moștenit și eu și le-am transmis fiului meu care era cam cheltuitor.

Educația financiară este importantă și pentru copiii care provin din familii cu venituri modeste, dar și pentru cei care au totul la discreție. Ce exemple aveți aici? Cât de diferite sunt “lecțiile” pe care trebuie să le învețe și unii și alții?

Da, educația financiară trebuie făcută pentru toate categoriile de copii- care provin din familii cu venituri modeste, dar și pentru cei care au totul la discreție. Cei din familii mai modeste sunt mai cumpătați, mai economi, mai muncitori, mai respectuoși și chiar mai darnici, sunt și dornici să învețe ca să-și depășească condiția modestă. Ceilalți, dacă nu sunt supravegheați și au totul la discreție, încep să facă cheltuieli nejustificate, nu apreciază valoarea banului, nici munca depusă de părinți pentru câștigarea banilor. Cheltuiesc pe lucruri inutile: telefoane de fițe, haine de brand, mărfuri sofisticate și, de cele mai multe ori, ajung să se drogheze. Părinții lucrează mult, iar pentru a compensa lipsa timpului petrecut cu familia le dau mulți bani pe mână, lucru care conduce la adevărate dezastre. Părinții ar trebui să îi învețe de mici să facă deosebirea dintre nevoi și dorințe. Să îi învețe că nu se poate cumpăra totul și că achiziționarea anumitor lucruri poate fi amânată. Întotdeuna trebuie făcută o prioritizare a cheltuielilor în funcție de veniturile obținute și de nevoi.

Care este cea mai bună vârstă de la care putem începe să introducem noțiuni economice în educația copilului?

În general, atunci când copiii încep să perceapă că vor ceva și încep să ceară ceva: o jucărie, o ciocolată etc. Adică pe la 2-3 ani. Când cer, atunci este momentul ca părinții să le explice câte ceva despre bani și să le ofere apoi, în limita posibilităților.

Cu ce termeni ar trebui să îl împrietenim pe copil de la o vârstă mică?

Trebuie să le explicăm despre munca desfășurată de părinți; munca fiind remunerată- adică primirea unui salariu, exprimat în bani. Ce facem cu banii? Cumpărăm cele necesare hranei zilnice, ne îmbrăcăm, plătim rate la casă, mașină, curentul electric, telefonul și îi învățăm să fie și generoși (copiii cu nevoi speciale, bătrânii de la casele de bătrâni), apoi să economisim și sa investim.

Educația financiară se face în copilărie doar de acasă? Care e formula prin care lecțiile parinților să se îmbine cu cele oferite de dascăli? Cine e mai implicat în acest proces?

Ideal ar fi să se îmbine educația financiară făcută acasă cu noțiuni puțin mai complexe, făcute la școală. Din păcate, în România, educația financiară de acasă „există, dar lipsește cu desăvârșire”, ce să mai vorbim de cea făcută la școală, mai ales că este o disciplină școlară opțională și nu obligatorie. La noi este și această mentalitate că școala trebuie să îi educe pe copii, pentru că de aceea îi trimit la școală. Din experiența obținută prin derularea proiectului de introduce a disciplinei opționale educație financiară în școlile și grădinițele din România, copiii, după ce învață câteva noțiuni elementare de educație financiară, se duc acasă și fac lecții cu părinții lor. Sunt adevărați emițători. De la ședințele cu părinții am aflat acest lucru. La întrebrea: „Din ce sunt confecționate bancnotele?” unii părinți au răspuns că din hârtie, iar alții că din plastic. Fericiți, copiii le-au dat nota 2 și le-au comunicat că bancnotele sunt confecționate din polimer. Iată că prin acest proiect întărim triada copil-părinte-educator.

Unde duce lipsa alfabetizării financiare, așa cum ați numit chiar dumneavoastră acest proces?

Lipsa alfabetizării financiare conduce la sărăcie, la creșterea gradului de îndatorare, la deficite bugetare, la imposibilitatea accesului la școlarizare etc.

Ce vă motivează să luptați pentru alfabetizarea financiară a tinerelor generații? Întrebarea vine în contextul în care statul, persoanele influente din țară și chiar părinții în multe cazuri- se preocupă prea puțin de acest aspect. Merită efortul?

Existența ignoranței față de învățământ, creșterea gradului de responsabilitate a profesorilor și a părinților în educarea copiilor, în câștigarea cinstită a banului și în cheltuirea acestuia cu eficiență, continuarea progresului economic al unei țări, dar și dorința de realizare a unui echilibru economic sustenabil. Da, având în vedere rezultatele obținute până în prezent, merită efortul. Este o investiție pe termen mediu și lung eficientă pentru viitorul țării.

Ce sfat important aveți pentru părinții sau pentru viitorii părinți care ne citesc?

Părinții trebuie să fie conștienți că disciplina opțională educație financiară reprezintă un factor care poate conduce la respectul față de munca părinților, la responsabilizarea și maturizarea copiilor, la reducerea șomajului și la indepedența financiară a acestora. Părinții să solicite la grădiniță/școală să se facă opționalul de educație financiară, care reprezintă o îmbinarea de formal (școală) cu non-formal (vizită la un muzeu de istorie, la o bancă, la o bibliotecă) și la o predare transcurriculară (îmbinarea de noțiune de matematică financiară, comunicare, istorie, antreprenoriat, desen etc.). Este o disciplină școlară care reprezintă inovație în educație prin metode și tehnici moderne de predare, prin manualele școlare elaborate și acreditate de Ministerul Educației (www.appe.ro) și prin conținutul acestora încărcat digital și interactiv pe o platformă e-learning, https://școală.appe.ro, ceea ce contribuie la realizarea unui învățământ hibrid.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *