September 24, 2022
27 februarie, 27 de ani, 7 luni cu Carolina

27 februarie, 27 de ani, 7 luni cu Carolina

-Împlinești 27 de a…

-Te rog, nu mai spune asta!

-De ce?

-Pentru că sunt mai mulți decât aveam anul trecut!

-Păi sunt mai puțini decât o să ai la anul!

Și uite așa m-a scos, și de data asta, din capcanele minții mele. Evident că primul lucru la care m-am gândit când mi-am dat seama că se apropie ziua mea a fost acela că, peste trei ani, voi împlini 30. Nu m-am gândit însă la părțile frumoase, de înrămat, din toate experiențele mele. Simt să menționez că problema nu e la această vârstă, nici la cea de 40, 50 sau câte mai sunt. Problema este, de fapt, la cum ne raportăm în anumite etape ale vieții la ceea ce trăim. Wow, ca un filosof am spus-o! Ca să explic- pentru prima dată am realizat cât de repede trece timpul și că aș dori să iau piciorul de pe pedala de accelerație. Mai ales când mă uit la cât de repede crește Carolina!

Ultimul an i-a fost dedicat în exclusivitate- cu sarcina, nașterea și creșterea ei, iar în acest timp am învățat câteva lucruri importante și despre mine. În primul rând, că sunt mai puternică decât credeam. Nu mai e cazul să mă subestimez atunci când am o provocare de îndeplinit și poate că stau mai bine la capitolul “încredere de sine”. În al doilea rând, am învățat să îmi setez mai bine prioritățile și să mă pun în valoare. Până acum îmi consumam multă energie cu “mărunțișuri” și luam prea în serios părerile celor din jur. Mai ales pe acelea de “amator”. Poate și de la ceaiurile de lavandă și tei, dar acum mă văd de multe ori spunând: “Așa, și?” despre multe lucruri care mă afectau înainte. Iar în al treilea rând, am învățat că răbdarea mea este infinită. Când ai un bebeluș, totul este despre răbdare. Iubire și răbdare.

Dar eu sunt zodia pești, nicidecum echilibru și înțelepciune. De aceea mă completează atât de bine el, tatăl Carolinei (haha, ce-mi place să-l alint așa 🤍 ). Uneori mă și enervează acest echilibru al lui. Nici n-ai cu cine să te contrazici, să pui de-o ceartă, să…nimic de acest fel. Fără exagerare, cred că asta (și lipsa colicilor bebelușului 😄) m-au ajutat să rămân cât de cât întreagă la minte în perioada post partum, cumulat cu pandemia. Spun cât de cât, pentru că doar el știe ce-a pățit cu mine în lunile astea. Dar acest text nu este despre cât de greu poate fi, ci cât de ușor putem trece peste momentele delicate atunci când ne sprijinim pe umărul cui trebuie. Și atunci când întâlnim oameni-medicament. “Te-ai întâlnit cu tine, iar întâlnirile cu noi înșine sunt cele mai grele”, mi-a spus de curând o persoană dragă, după ce m-a privit în ochi. Am ținut minte asta, pentru că a descris perfect tot ce s-a întâmplat cu mine în ultima vreme. Însă 26 a fost mai bun de atât cu mine. Mi-a dăruit viață, un miracol la care privesc zilnic și nu-mi vine să cred că există. Acesta era, așadar, apogeul iubirii… Și acestea erau instinctele care îi dau oricărei mame din lume superputeri! Și ca să vă scot din nota melancolică în care mă duc mereu fără să vreau, vă spun că am mai descoperit niște superputeri în aceste luni, pe lângă cele despre care am mai povestit și altă dată. De exemplu, pot să fac prăjituri cu o mână, cealaltă fiind ocupată cu o bebelușă morocănoasă. Pot să-mi pregătesc cafeaua, să fac ordine sau să pun Planeta la cale în același mod. Pot să intru în Cartea Recordurilor cu numărul onomatopeelor pe care le scot la unele mese pentru ca bebelușa să mai deschidă gura o dată…poate-poate mai ia o linguriță de piure. Pot să scriu acest text și să cânt, concomitent, “Gummy bear” ca să o amuz pe ea și să mă mai lase încă cinci minute în pace. Și pot să mă bag la somn, epuizată, dar să mă gândesc la cât de dor îmi e, deja, de ea. Au trecut șapte luni și nu știu când!

27 simt că este și-un început de maturitate, însă ce bine că mi-am păstrat starea de visare! Acum, de exemplu, am aspirații mici. Visez să dorm legat măcar șase ore pe noapte sau…să fac o baie lungă cu spumă și sare de mare în loc de Goofy, Donald sau Miky în cadă. Dar, să fim serioși! Seara, ce parfum îți îmbracă cel mai bine sufletul? Să fie al vreunei creme de duș preferate sau al celui mai inocent chip pe care l-ai cunoscut?

26 de ani- vârsta la care am aflat că minunile există. De acum, orice va fi posibil pentru mine.

4 thoughts on “27 februarie, 27 de ani, 7 luni cu Carolina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *